– Păi, pe la noi in Ardeal domnule dragă, totul are o rânduială. Mai intâi sunt cireșile, le culegem, le puniem în coșărci, merem cu ele la târg, le vindiem, vinim acasă, numărăm banii, îi împărțâm, îi puniem binie și nie fucem!
– Bravo, bravo! Și pe urmă?
– Ș-apăi, numa’după, s-or face caisăle. Ș-apăi și pe astea le culejem, le puniem în coșărci, mèrem cu ele la târg, le vindiem, vinim acasă, numărăm banii, îi împărțâm, îi puniem binie și nie fucem!…
– Ce frumos! Şi altceva?
– Ș-apăi, să fac pruniele!e lea bestrițe , mai întâi! S-apăi le culejem, le-mpărțâm, care die pálincă, care die majun, care die vânzare, și p-elea die vânzare le puniem în coșărci, merem cu ele la târg, le vindiem, vinim acasă, numărăm banii, îi împărțâm, îi puniem binie și nie fucem!
– Minunaaat! Şiii?…
– Ș-apăi, să fac nucilie… Ş-atunci…
– A, da, știu: culegeți nucile, le puneți în coșărci, mergeți cu ele la târg, le vindeți, veniți acasă, numărați banii, îi împărțiți, îi puneți bine şi vă fuceţi!
– No, no-no-no-noooo ! Nu-i așe, domnule dragă, vez’ că nu știi? Apăi cân’ să fac nucilie, le culejem, le puniem în coșărci, puniem coșărcile-n pod, nie fucem tătă iarna si numa’ la Paști le vindiem!