Badea Gheorghe mergea pe uliţă liniștit, cântând la frunză. La un moment dat se întâlneşte cu Badea Ion, care vorbea singur. Badea Gheorghe îl oprește și îl întreabă:
– Măi omule, ce-i cu tine mă? Vorbești de unu sângur?”
La care Badea Ion:
– Nu mă, de doi din sat de la mine.