Un om merge prin deșert și ajunge la un centru de închiriat cămile pentru a închiria una. Proprietarul îi spune “instrucțiunile de utilizare”:
− Ca să meargă cu viteza I spui “uf”, cu viteza a-II-a “uf-uf”, cu viteza a III-A “uf-uf-uf”, iar ca s-o oprești spui “Amin”.
Pleacă omul nostru prin deșert…cu viteza I…A-II-A….A-III-A….ajunge la câțiva metrii langă o prăpastie și nu-și mai aduce aminte ce cuvânt oprește cămila. Văzând asta, își spune rugăciunea pe care o încheie cu “Amin”, iar cămila se oprește pe marginea prăpastiei. Bucuros, exclamă:
− Uf! am scăpat și de această încurcătură!