Un ardelean se duce pentru prima oară din sătucul lui de departe la oraş, să-şi facă niste analize, şi pe drumul de la gară la spital vede o poartă mare pe care scria “Grădină zoologică”. Curios din fire, intră. Iese după câteva ore bune, absolut încântat. Îşi rezolvă treburile şi se-ntoarce în sat.
– “Ei, Ioane, cum o fo’ la spital ?” îl intrebară cei de-acelaşi leat cu el.
– “La spital o fo’ cum o fo’, da’ să vedeţi voi grădina zoologică !”
– “Ce-i aia ?”
– “E un loc aşa, mai mare, unde vezi tăt felu’ de animale, care de care mai trăznite”.
– “Ce animale ?”
– “Păi, de-un exemplu, zebra”.
– “Cum îi zebra ?”
– “Cum să vă spui io… Ştiţi măgaru’ lu’ Vasile, ăla ce paşte pe şanţ ?”
– “Da”.
– “Ei, zebra seamănă cu măgaru’ lui Vasile, numai că îi colorată pe tăt trupul, când c-o dungă albă, când c-o dungă neagră”.
– “Nu se poate !”
– “Zebra ca zebra, da’ să vedeţi voi girafa !”
– “Cum îi girafa ?”
– “Girafa îi… Ştiţi măgaru’ lui Vasile ?”
– “Cum să nu !”
– “Girafa seamănă la trup cu măgaru’ lu Vasile, da’ are nişte picioare de doi metri şi un grumaz de tri”.
– “Nu se poate !”
– “Ba se poate ! Dar cel mai interesant dintre tăte îi hipopotamu…”.
– “Cum îi hipopotamu’ ?”
– “Apăi, cum să vă spui io.. Ştiţi măgaru’ lu’ Vasile?”
– “Ştim”.
– “Ei ghini, hipopotamu’ nu seamănă deloc cu el”.