Prietenul la nevoie se cunoaşte

Vasile se duce la Gheorghe, prietenul lui cel mai bun şi îi spune
– De când ne cunoaştem noi?
– De 30 de ani: grădiniţă, şcoală, armată, facultate, etc
– Ştii că nu am fraţi şi tu eşti cel mai apropiat de sufletul meu, corect?
– Da, mă, ce-ai? Ai înnebunit?
– Nu mă, vreau să-ţi cer ceva. Ştii că eu şi nevastă-mea vrem copii şi ne chinuim de vreo 10 ani. Ei bine, eu sunt de vină şi am decis să se însămânţeze cu altă spermă şi vreau să te rog să fii tu donorul.
– Ai înnebunit? Ce o să zica ea?
– Am vorbit deja, nu mă poţi refuza, doar nu vrei să iau de la vreun degenerat anonim… Mergem acasă, eu rămân jos, tu te duci sus şi rezolvi problema, rămâne doar între noi, ok?
– Bine mă, dacă zici tu, când vrei să facem asta?
– Şi acum! Hai să mergem!
Ajunşi acolo, Vasile rămâne jos să fumeze o ţigaretă mulţumit de soluţia găsită. Nu trec 5 minute şi Gheorghe apare zicând:
– Gata, am terminat!
– Cum aşa repede? De ce v-aţi grăbit?
– Păi ne-am încălzit un pic şi când să trecem la treabă i-a venit ciclul. Atunci i-am dat o m*ie şi am plecat!

carmen
Latest posts by carmen (see all)
Reclama:


Leave a Reply