– Într-o zi pescuiesc, povesteşte un pescar inrăit şi rămân fără momeală. Alături de mine, pe mal, văd un şarpe care se chinuie să-nghită o broască. I-am luat-o şi am tăiat-o bucăţi ca să o folosesc drept momeală. Simţindu-mă vinovat că i-am luat şarpelui mâncarea de la gură, i-am turnat puţină votcă pe gât, că tot rămăsese cu gura căscată. Şi, ce să vezi? După un timp, simt că mă înghionteşte ceva la picior… Era şarpele meu, cu două broaşte în gură.