Iliescu deschide ușa. O moarte bătrână și una tânără stau în fața lui:
– Nelule, nu mă mai cunoști?
– Nu.
– Sunt moartea, nenorocitule! Ne-am cunoscut acum douăzeci și trei de ani, la Revoluție.
– Așa, și?
– Și asta-i fiică-ta.